Virginitate vs. promiscuitate: Problemele filosofice ale sexului
In cea mai mare parte a istoriei filozofice occidentale, sexul a fost vazut ca un rau necesar pentru procreare, deoarece ne distrage atentia de la lucruri mai „demne”. Astazi, sexul este adesea prezentat ca fiind doar o placere de care sa te bucuri ca oricare alta – sa o ai sau nu, dupa cum doresti. Pentru filosoful David Benatar, acest lucru ridica o mare problema.
Problema sexului este ca exista multe tipuri diferite de sex, iar societatea (precum si filosofia) trece printr-o perioada de recalibrare, potrivit Big Think.
Toma d’Aquino este unul dintre cei mai cunoscuti teologi si filosofi din istorie. Lucrarea sa mamut, Summa Theologica, a cantarit aproape doua milioane de cuvinte si a ajuns sa defineasca teologia si etica crestina.
Aquino a dedicat o intreaga sectiune a acestei carti subiectului virginitatii, sustinand ca aceasta este chiar mai buna decat casatoria si ca celibatul este una dintre cele mai mari virtuti. Familia sa italiana, atat de disperata ca fratele sau mai mic,
Toma, sa faca sex, a conceput un plan pentru a-l inchide pe cel care avea sa devina sfant intr-un turn cu o prostituata. Intr-un raspuns revoltat, Aquino a ridicat in sus o torta aprinsa de foc si a fugarit-o pe femeie prin camera. Poate ca nu este surprinzator faptul ca Aquinas a murit virgin.
Gandurile sale despre sex ridica o intrebare: De ce a fost virginitatea sau castitatea o virtute atat de sfanta? In schimb, de ce a fost vazut sexul ca fiind rau si putem gasi o filozofie a promiscuitatii?
Logos si eros
Sexul este distractiv. Multor oameni le place sexul. Atunci cand ai un orgasm, experimentezi un val intens de dopamina, oxitocina si endorfine. Sexul este adesea reprezentat ca fiind placerea suprema a lumii. Este o explozie fiziologica de satisfactie care copleseste mintea cu o idee simpla si o singura idee: Este uimitor. Aceasta inlatura toate celelalte ganduri si toate celelalte procese mentale pentru a se concentra asupra unui moment incantator, carnal. In emotia transpirata, gafaitoare si pasionala a sexului, oamenii sunt in cea mai animalica forma a lor. Isi abandoneaza facultatile superioare si se delecteaza cu cele de baza.
Asa cum spunea regretatul Robin Williams: „Vedeti, problema este ca Dumnezeu le-a dat barbatilor un creier si un penis, si doar suficient sange pentru a face sa curga unul cate unul”. Daca ai fi fost un viitor sfant crestin medieval, acest lucru pune o mica problema. Parintii Bisericii primare erau mostenitorii lui Platon si, la fel ca platonicienii, credeau ca lumea fizica a senzatiilor trebuie respinsa. Preocuparile materiale si placerile pamantesti erau distrageri – putin mai mult decat niste bibelouri excitante care sa te abata de la drum. Dar ce cale era aceea?
Pentru Platon, aceasta era logosul, adica meditatia rationala. Pentru Biserica crestina, semnul unei vieti bune si virtuoase era contemplatia si rugaciunea. Era vorba de credinta. Care este problema? Atunci cand te prostituezi, rareori te gandesti la Dumnezeu. Dupa cum spune Aquino: „Scopul care face ca virginitatea sa fie laudabila este acela de a avea timp liber pentru lucrurile divine”. In intrebarea 152, intitulata „Virginitatea”, Aquino compara fecioarele cu martirii. El observa ca ambele grupuri isi abandoneaza trupurile – si renunta la placerea trupeasca – pentru scopul suprem de a se lipi de Dumnezeu.
Asadar, sexul este rau pentru ca ne reduce facultatile superioare si ne satisface impulsurile animalice. Persoana promiscua, pentru Aquino, este rea nu pentru ca sexul este rau, ci pentru ca o injoseste.
O placere fara seaman
Astazi, legile si etica noastra sexuala sunt mai putin definite de credintele religioase. De asemenea, suntem mai putin predispusi sa ne pese si sa slavim „mintea rationala” la fel de mult ca Platon sau Aquino. Intr-o lume postbelica si postmoderna, ratiunea nu are o pozitie privilegiata fata de emotii, intuitie sau alte moduri de cunoastere.
Asadar, in urma revolutiei sexuale, sexul a cunoscut un rebranding. Nu mai avea legatura cu procrearea sau cu faptul de a avea (sau de a avea nevoie de) vreo semnificatie romantica sau amoroasa, deloc. Incepand cu anii 1960, sexul a putut fi vazut ca o placere fara egal, mai mult ca o experienta culinara rafinata. Sexul este placut, fara indoiala, dar nu este un „pacat” mai mare decat mancatul unei fripturi sau bautul unui vin invechit.
Pentru Benatar, exista aici o inconsecventa logica. El argumenteaza ca, daca sexul este o placere care nu difera in nici un fel de mancare sau de mersul la teatru, atunci de ce consideram inca violul ca fiind o crima atat de teribila? Violul primeste adesea pedepse de inchisoare similare cu cele pentru crima. Cu toate acestea, daca privim sexul ca pe orice alta placere – precum mancatul – de ce il consideram un rau atat de mare? Benatar pune problema astfel: „A viola pe cineva pentru care sexul are la fel de putina importanta … ca si cum ai manca o rosie, ar fi ca si cum ai forta pe cineva sa manance o rosie”.
Violul este rau. Este vazut pe buna dreptate ca una dintre cele mai rele crime pe care le poate comite omul. Faptul ca majoritatea societatilor considera acest lucru ca fiind adevarat este, pentru Benatar, un semn ca vedem sexul ca fiind mai mult decat „o alta placere”.
Problemele cu sexul
Intrebarea care sta la baza unei acceptari a promiscuitatii sexuale se reduce la modul semnificativ in care clasifici actul sexual. Nu trebuie sa acceptam pozitia lui Aquino pentru a o aprecia pe cea a lui Benatar: Sexul este diferit de alte placeri, cum ar fi mancarea sau un film.
Exista doua probleme atunci cand vorbim despre sex si etica sexuala. Prima este ca exista multe tipuri de sex: Uneori este pentru iubire, alteori este pentru placere, iar alteori poate fi in mod deliberat (si ne-romantic) pentru procreare. Uneori este vorba de toate trei. Alte placeri de zi cu zi nu sunt atat de complexe si, prin urmare, orice incercare de a filozofa despre sex va trebui mai intai sa treaca prin multa munca categoriala.
A doua problema este de ordin cultural. Nu exista un consens uniform cu privire la sex sau la comportamentul sexual. Lacomul si hedonistul sunt mult mai acceptati social decat tarfa sau libertinul (ca sa nu mai vorbim de cat de disproportionat de negative sunt acestea pentru femei in comparatie cu barbatii). Exista o scara mult mai larga de acceptabilitate atunci cand vine vorba de sex decat aproape orice alt tip de placere.
Filozofia sexului este o disciplina noua si nedefinita. Ca atare, trece printr-un fel de perioada de recalibrare. Timp de secole, a fost considerat fie o concluzie de la sine inteleasa, fie pur si simplu neinteresant. Astazi, nu este nici una, nici alta. Exista o multime de intrebari cu care filosofii trebuie sa se confrunte.
