Un hobby cel putin ciudat: A privi cum fetele mor de foame online / Trendul „thinfluenceritelor” atrage milioane de adepti

Cand influencerita de raw food Zhanna Samsonova a murit in iulie la varsta de 39 de ani, dupa ce se pare ca a mancat doar fructe in ultimii sapte ani, ea a fost doar cea mai recenta persoana care s-a alaturat unui club tragic: influenceri anorexici care s-au infometat pana la moarte in public. Printre alte exemple recente se numara Amy Ellis, la inceputul acestui an, care avea 140 de mii de urmaritori pe TikTok, si Josi Maria in 2020, care avea 138 de mii de urmaritori pe Instagram. De asemenea, Kylie Jaye, un asa-zis guru al fitnessului, care a murit cu cateva saptamani inainte de ziua ei de nastere, si Nikki Grahame, o vedeta de reality TV, care a fost gasita moarta luna urmatoare in apartamentul ei din Londra, in aprilie 2021, potrivit The Free Press.

Rata mortalitatii in acest segment deprimant al afacerii influencerilor este socanta, dar inevitabila. Anorexia – o boala care afecteaza in mod disproportionat fetele si femeile – este deseori respinsa ca o problema prosteasca pe care fetele prostute o au din cauza faptului ca se uita la prea multe fotografii ale modelelor, dar, de fapt, are cea mai mare rata de mortalitate dintre toate bolile mintale.

Eugenia Cooney, cu 689K de urmaritori pe Instagram, este cu usurinta cel mai cunoscut influencer (thinfluencer este termenul in enleza folosit pentru aceste persoane) in acest domeniu, in prezent. In fotografiile si videoclipurile realizate de mama ei, Cooney pozeaza in costume – Barbie cowgirl, printesa hawaiiana – care ii arata corpul scheletic. Inevitabil, cu cat devine mai slaba, cu atat mai mare este reactia pe care o primeste pe retelele de socializare.

Instagram spune ca interzice orice cont care „promoveaza, incurajeaza si glorifica tulburarile de alimentatie” – cunoscute si sub numele de conturi „pro-ana”, ca in „pro-anorexie”. Dar acest lucru este fie ridicol de nesincer, fie periculos de naiv. Multe anorexice neaga faptul ca sufera de anorexie. La sfarsitul lunii aprilie, cand Samsonova a aratat celor 384.000 de urmaritori ai sai o farfurie de „galuste pe baza de plante cu pate de seminte de floarea-soarelui”, cu doar patru luni inainte de a muri, probabil ca nu a incurajat in mod constient anorexia. Mai degraba, asa cum a scris in mod repetat in comentariile sale, ea promova ceea ce ea insista ca este un mod sanatos de a manca. Linia dintre un „influencer al alimentatiei crude”, asa cum s-a descris ea insasi, si unul anorexic este, ei bine, dureros de subtire.

Cooney vrea in mod clar ca oamenii sa vada cat de slaba este, desi sustinatorii ei insista ca nu ii incurajeaza pe altii sa arate ca ea. „Ea nu sustine un mod de viata, ci doar il arata pe al ei”, este un comentariu tipic. Josi Maria a fost mai tipica pentru influencerii anorexiei din ziua de azi, in sensul ca a sustinut ca nu se lauda cu cat de slaba este; mai degraba, ea „isi traseaza recuperarea” – o recuperare care a necesitat sa posteze in mod regulat fotografii cu corpul ei extrem de slab.

Cand oamenii vorbesc despre conturile de Instagram care fetisizeaza anorexia, au tendinta de a se concentra pe anorexica insasi. Uitati-va cat de slaba este si uitati-va cum ii incurajeaza pe altii sa fie bolnavi, racnesc ei, ca si cum s-ar putea atribui in mod rezonabil rautate sau chiar motivatie unei persoane atat de bolnave.

Dar adeptii sunt cei mai vinovati, oamenii care se inscriu pentru a privi cum aceste tinere femei se imbolnavesc si mor chiar in fata lor. Pentru o multime de oameni, exista ceva palpitant in a privi o femeie cum se prapadeste, poate pentru ca pare a fi expresia suprema a auto-negarii feminine, o neputinta feminina, un fel de pornografie autopublicata fara sex.

Foametea feminina ca spectacol are o istorie foarte lunga. Femeile din Evul Mediu timpuriu si tarziu care s-au infometat au fost venerate mai tarziu ca sfinte, cum ar fi Wilgefortis (care inseamna fecioara puternica), Rose de Lima, Orsola Giuliani (cunoscuta ca Sfanta Veronica Giuliani) si, probabil, cea mai cunoscuta, Ecaterina din Siena. Aproape toate aceste tinere femei au incetat sa mai manance atunci cand parintii lor le aranjau casatoria. Parintii Ecaterinei din Siena sperau ca aceasta sa se casatoreasca cu vaduvul adoratei surori mai mari a Ecaterinei, care a murit la nastere. Ecaterina nu a fost deloc incantata de aceasta idee si s-a infometat pana cand orice gand de casatorie a devenit discutabil. Dupa ce a murit in 1380, la varsta de 33 de ani, credinciosii ei au lasat ofrande de mancare la altarul ei. Chiar si in moarte, oamenii inca o mai sacaiau sa manance ceva.

Renuntarea de sine a Ecaterinei- si a celorlalti – era considerata ca fiind asemanatoare cu sfintenia. Desi este dificil sa compari femeile din secolele VIII-XV cu cele din secolul XXI, fenomenul fetelor si femeilor care se infometeaza a existat timp de milenii. Si chiar daca Ecaterina din Siena si Zhanna Samsonova nu au fost clasificate ca suferind de acelasi sindrom, ambele au invatat ca o femeie care nu mananca este o modalitate eficienta pentru ea de a prelua controlul atunci cand se simte altfel neputincioasa. Toate sfintele enumerate mai sus au incetat sa mai manance in momentul in care parintii lor le indemnau sa se casatoreasca.

Ce speranta exista pentru influencerii anorexici, al caror trecut este mereu pe internet si care stiu ca atractivitatea lor depinde de faptul ca sunt bolnavi? Intotdeauna au existat si, din pacate, probabil ca vor exista mereu fete si femei care sufera de anorexie. Partea cu adevarat trista este ca acestea atrag acum milioane de adepti.