Profesorul Cristian Preda, politolog: „Aparitia lui Marcel Ciolacu pe TikTok vadeste inca o data cat de artificial e acest politician si la ce nivel dezolant a fost coborata ‘selectia de cadre’ in interiorul PSD”

Anularea primului tur al alegerilor prezidentiale din cauza interferentei evidente a unui „actor statal” pe care unii nu s-au sfiit sa-l identifice ca fiind Rusia, a marcat o premiera nedorita pentru Romania. Curtea Constitutionala a decis, in premiera absoluta, ca aceste alegeri sa se repete, desi pana in prezent nu stim daca principalul beneficiar al interventiei rusesti, Calin Georgescu, va mai avea sau nu dreptul sa participe. Despre amenintarea ruseasca, cozile de topor autohtone si neputinta – sau „nedorinta” – autoritatilor romane de a contracara influentele nocive venite dinspre Est am stat de vorba cu unul dintre cei mai reputati politologi de la noi, profesorul de Stiinte Politice, Cristian Preda.

Domnule profesor, tragand linie dupa controversele din ultimele saptamani, considerati ca anularea de catre CCR a primului tur al alegerilor prezidentiale a salvat sau a ingropat democratia din Romania?

S-ar putea sa nu fie nici una, nici cealalta: intre salvarea unui pacient si ingroparea lui mai sunt cateva stari si proceduri. Ce-i sigur e ca procesul electoral a fost oprit inainte de a se incheia. Institutiile noastre – de la guvern la AEP, de la BEC la serviciile de informatii, de la CCR la CSAT – nu au fost in stare sa gestioneze din vreme riscurile si sa depaseasca obstacolele din calea unor alegeri prezidentiale libere si corecte. Decizia de anulare a scrutinului pentru fotoliul de la Cotroceni arunca un dubiu si asupra derularii alegerilor pentru camerele Parlamentului. CCR nu s-a pronuntat si-n privinta lor la fel, desi relele incriminate in cazul alegerilor din 24 noiembrie – boti, hoti, rusi si interlopi – par sa fi actionat si pe 1 decembrie. Mai e ceva cert: prelungirea sine die a mandatului presedintelui Iohannis. Cel despre care s-a spus o vreme ca ar fi putut parasi Palatul Cotroceni inainte de termen, ca sa preia – chipurile – o functie in masinaria politica europeana sau la varful NATO, dar care – iata! – mai sta la Bucuresti, pana ce un guvern va stabili un calendar electoral. E cumva la fel ca in 1991, atunci cand, dupa incheierea lucrarilor Constituantei, nu s-au tinut imediat alegeri, asa cum se hotarase solemn inaintea scrutinului din 1990, ci i s-a mai acordat lui Ion Iliescu un an de presedintie din primul mandat, sub pretextul ca o cere situatiunea. Un an pe care, pe urma, judecatorii de la CCR nu i l-au mai numarat lui Iliescu, cand au fost pusi sa transeze dilema celui de-al treilea mandat, nepermis de Constitutie. De fapt, prin decizia din 6 decembrie, CCR i-a facut cadou lui Klaus Iohannis un nou mandat. Ramane de vazut daca acesta va dura un an, ca-n cazul pe care l-am amintit, sau chiar mai mult. Stiind ce darnic a fost guvernul cu seful statului in ultimii trei ani, nu m-ar mira sa avem un premier care nu se va grabi deloc sa organizeze noi alegeri prezidentiale.

SUA ar putea deveni, incepand din ianuarie, prima tara occidentala care impune restrictii TikTok. Ce anume impiedica autoritatile romane sa ia o masura similara, mai ales dupa „cazul Georgescu”? Sa aiba vreo legatura aceasta lipsa de implicare cu lansarea unei campanii de promovare a lui Marcel Ciolacu pe reteaua chinezeasca?

Presedintele Iohannis a fost foarte mandru in 2014 ca a castigat gratie ajutorului dat de votantii sai pe Facebook. E adevarat ca, acum 10 ani, mobilizarea electorala prin social media nu era legata neaparat de Kremlin si de frauda. Ar fi sanatos, dintr-o perspectiva civica, sa aflam cum a fost viciat in mod concret procesul de votare din 24 noiembrie, cati sunt votantii carora li s-a falsificat vointa, cand anume s-a petrecut asta si, evident, ce s-ar putea face pentru ca asemenea grosolane interventii sa nu se repete. Intelegand toate astea, am avea sansa sa vedem daca solutia buna e interzicerea TikTok sau reglementarea inteligenta a folosirii acestui mijloc de comunicare. Cat priveste aparitia lui Marcel Ciolacu pe TikTok, ea vadeste inca o data cat de artificial e acest politician, cat de modest e modul lui de a trata democratia si la ce nivel dezolant a fost coborata „selectia de cadre” in interiorul PSD. Daca prim-ministrul crede ca elucubratiile lui Georgescu, politica sa pro-Kremlin ori minciuna privitoare la finantarea gratuita a campaniei pot fi delegitimate aratand cetatenilor cum iti pui nadragii si pantofii de lux, inseamna ca avem de-a face cu un politician disperat. Unul care azi pozeaza in victima masinatiunilor Kremlinului, iar maine se foloseste de mijloacele atribuite tocmai viclenilor uneltitori. Las cititorilor libertatea de a gasi cuvantul potrivit pentru a descrie acest comportament.

O eventuala decizie a CCR de a-i interzice lui Calin Georgescu sa candideze va restrange si mai mult optiunile votantilor de extrema dreapta, canalizandu-i practic catre George Simion. Este inevitabila, din aceasta perspectiva, prezenta unui „suveranist” in finala prezidentiala?

Deocamdata, cei care-si zic „suveranisti” au fost divizati si-n Parlamentul trecut, si-n campania prezidentiala. La fel stau lucrurile, de altfel, si-n Parlamentul European, caci AUR si SOS nu sunt in acelasi grup politic. Intr-adevar, George Simion nu a ales pentru partidul sau grupul care-si spune in PE chiar „suveranist”, ci pe cel al conservatorilor si reformistilor europeni (CRE), in vreme ce Sosoaca nu a fost primita nici in fractiunea CRE, nici in cea suveranista, nici intr-o alta, care reuneste „patriotii europeni”, ea fiind considerata nefrecventabila de toate cele opt grupuri politice din PE si figurand la neafiliati. Revenind la intrebarea dvs., as remarca faptul ca exista deja semnale privind o posibila  coordonare parlamentara a deputatilor alesi deunazi pe listele AUR, SOS si POT. Nu e exclus ca unii sa nu marseze ori sa plece din aceste partide si sa caute stabilimente mai durabile, precum cel al partidelor „din sistem”. De-a lungul timpului, PSD si PNL au recuperat politicieni care aderasera initial la PRM sau la PPDD. De ce nu s-ar repeta asta si-n urmatorii ani?

Nicusor Dan a iesit din „timiditatea” caracteristica, anuntandu-si candidatura la prezidentiale ca independent, lasand practic fara replica partidele consacrate. De ce credeti ca a facut el acest pas, inainte de a-si atrage sustinerea unui partid mare – PNL sau USR, de pilda?

Nu-l cunosc pe Nicusor Dan: desi il sustin public din 2012 incoace, nu am discutat cu el niciodata. Asa ca pot doar sa speculez. Am impresia ca acum a simtit ca e pe val. Reusita lui la primaria Capitalei, apoi succesul obtinut la referendumul privitor la functionarea institutiilor bucurestene i-au dat curaj. A gasit tonul unui politician care poate sta de vorba cu tabere diverse, de la PSD la PMP, de la USR la PNL. In toamna, inainte de depunerea candidaturilor la prezidentiale, am spus ca el i-ar fi putut bate fara probleme si pe Ciuca, si pe Ciolacu. De ce n-a cerut mai intai sprijinul PNL sau USR? Oare fiindca asa a procedat si-n campaniile pentru Primarie? Posibil. Sigur, competitia pentru presedintie e mai complicata decat cea pentru fotoliul de edil-sef al Capitalei. Diferit ca profil de Nicusor Dan, Sorin Oprescu a candidat la presedintie dupa succesul sau de la Primarie din 2008, obtinand insa doar 3 procente. Nu fac vreo profetie, vreau doar sa previn perceptii coplesite de emotii, care trec peste aspecte importante ale cursei pentru cea mai inalta demnitate din stat.

In USR, reactiile fata de anuntul lui Nicusor Dan au fost impartite: unii au aplaudat decizia, altii au spus ca vor merge mai departe cu Elena Lasconi. In aceste conditii, va deveni doamna Lasconi, din marea speranta a partidelor de dreapta, mai curand un „bolovan” agatat de sansele de succes la prezidentiale ale acestor partide?

Cu Lasconi candidata la prezidentiale, USR a obtinut pentru prima data locul doi in niste alegeri la scara nationala. Pana acum useristii fusesera mereu pe locul al treilea. Iar dupa calificarea candidatei lor in finala care n-a mai avut loc, ei au cazut la legislative pe locul patru. Asa ca e firesc ca unii sa vrea sa o tina in cursa pentru presedintie. Sunt si unii care nu o sustin, desi au votat-o sau anuntasera ca o vor vota in turul al doilea. In aceasta categorie din urma intra lideri ai PSD si ai PNL. Care acum insista asupra refuzului de a mai sprijini nu doar candidatura ei, ci si pe cea a lui Nicusor Dan. E si o forma de presiune asupra electoratului care e anti-sistem si pro-european, penelistii si pesedistii dorind sa incurce cat mai mult itele, intrucat ei nu au identificat pe cineva care sa poata fi opus cu succes si suveranistilor, si useristilor. Personal, cred ca ar fi bine sa avem doua candidaturi pro-europene, una de stanga si una de dreapta. Daca vor fi trei sau patru, lucrurile risca sa semene cu ce a fost pe 24 noiembrie.

Din aceeasi perspectiva, cum priviti anuntarea candidaturilor lui Paleologu si Funeriu? Nu cumva prin atatea candidaturi sansele dreptei de a trimite un reprezentant in finala se irosesc?

In primul rand, sunt mari diferente intre Paleologu si Funeriu. Primul a mai candidat la prezidentiale, facand o figura onorabila, in vreme ce al doilea nu a mai avut de dus o competitie in afara celei care l-a dus pentru 2-3 luni, ca supleant, in Parlamentul European. In al doilea rand, spre deosebire de fostul ministru al educatiei, Paleologu are o experienta externa semnificativa, caci a fost ambasador in Danemarca si Islanda. In fine, are o reflectie politica sistematica, nu panseuri sau „mesaje”, cum le place sa spuna politicienilor. Dincolo de deosebiri, exista ceva care-i leaga si pe Funeriu si Paleologu, dar si pe amandoi cu Nicusor Dan: cei trei au facut teze de doctorat in Franta, in chimie, stiinte politice si matematica. Au altfel spus, o experienta intelectuala solida. Trebuie sa va marturisesc ca si mie mi s-a propus sa candidez, asta vara, iar unul dintre argumente a fost tocmai acesta: ai un doctorat intr-o universitate prestigioasa de la Paris, in domeniul politologiei, iar experienta din Parlamentul European a aratat ca stii ce sa faci cu ea. Semn ca partidele au anticipat un anume interes al publicului pentru figuri care n-au trecut prin scoala ca gasca prin apa. Eu am refuzat, desi PMP si Reper erau gata sa ma sustina. Eram convins ca tot ce as fi putut face, in acel context, era sa intru in cursa ca sa ma retrag apoi, precum Ludovic Orban, in fata unui candidat mai bine plasat. Nu-mi placea rolul de „iepure”.

Marcel Ciolacu a declarat ca nu va mai candida si ca isi doreste un candidat unic al partidelor pro-europene. Pe de alta parte, el tocmai si-a lansat, cum am amintit, o campanie agresiva pe retelele sociale. Ne duce iar cu zaharelul domnul premier?

Ciolacu pare sa vrea – nu pentru PSD, ci pentru el –, fie pozitia de premier, fie pe cea de presedinte. S-ar putea sa aiba probleme in partid daca militantii vor incepe sa creada ca ii crede pe toti mult inferiori lui. Caci risca sa ajunga un fel de Dragnea bis. Poate ca unii romani nu-si mai aduc aminte, dar pesedistii sigur n-au uitat ca a fost o vreme cand Dragnea spunea ca e singurul pesedist care cunoaste programul partidului si care-l poate deslusi muritorilor de rand.

Multi analisti si specialisti in sondaje afirma ca Elena Lasconi ar fi triumfat in finala cu Calin Georgescu, iar adevaratul motiv pentru care CCR a anulat alegerile a fost sa o impiedice pe ea, si nu pe el, sa devina presedinte. S-ar putea repeta istoria cu Nicusor Dan, avand in vedere ca si acesta provine din afara sistemului politic care conduce Romania de 35 de ani si ar putea stopa perpetuarea retelei politicieni-servicii secrete?

Analizand cifrele de la scrutinul din 24 noiembrie si de la cel din 1 decembrie, am constatat ca votul pentru „suveranisti” a fost de circa 38% la prezidentiale, in vreme ce la legislative, partidele asociate cu Simion, Sosoaca, Georgescu, Terhes au adunat impreuna circa 33%. Semn ca „bulgarele de zapada” care adunase asemenea simpatii se oprise din rostogolire. De aceea, am avut convingerea ca Lasconi ar fi castigat finala. Cele 19% din primul tur, cele 15 la suta ale penelistilor, cele procente ale udemeristilor si jumatate din scorul PSD de la legislative i-ar fi fost de ajuns. Din cate se pare, cineva a facut o adunare diferita de cea pe care o evoc eu aici. Nu stim cine a luat decizia de a presa CCR sa se reuneasca in ziua cand votul din diaspora incepuse. Sper sa aflam inainte ca unii dintre demnitarii de azi isi vor scrie memoriile. Daca nu aflam, atunci s-ar putea confirma ipoteza pe care o formulati, si anume ca o retea ce implica demnitari alesi si servicii secrete cauta sa blocheze procesul democratic.

Romania este un stat semi-prezidential. Daca George Simion sau un alt reprezentant al extremistilor va ajunge la Cotroceni va avea sistemul politic romanesc suficiente parghii pentru a-l izola sau bloca ori ne asteapta un regim autoritar pe model Orban sau Erdogan?

Frica unora e atat de mare incat au ajuns sa sustina modificarea Constitutiei pentru a renunta la alegerea directa a sefului statului. Nu cred ca trebuie sa aruncam apa din covata cu tot cu copilul din ea. Cine e fricos ar putea sa se abtina sa mai dea sfaturi. Politica e o experienta umana alimentata de curaj. In ipoteza in care un extremist ar fi ales presedinte in 2025, ar fi prizonierul majoritatii parlamentare. Si din doua, una: ori s-ar impaca rapid cu aceasta trista soarta trista, aceea de a calatori precum Iohannis in tari si mai putin semnificative, ori ar forta Constitutia, obligand Parlamentul sa-l suspende din functie. Ar putea urma nu un razboi civil, ci o degradare a situatiei financiare si economice precum cea pe care a cunoscut-o Grecia in urma cu 15 ani. Imi pastrez, insa, optimismul. Cred ca putem croi – la urne, nu la CCR, sau in institutii fara atributii electorale – o solutie moderata si care sa ne consolideze, nu sa ne slabeasca pozitia in UE, si-n NATO. Nu exista roman care s-o duca azi mai rau decat o ducea inainte ca noi sa devenim, ca natiune, parte a comunitatii occidentale.