Presshub: Reportaj – pe urmele cartii: Zero librarii in mediul rural din Romania. Cum ajunge cartea la romani si de ce ramanem o tara needucata
Va amintiti cand ati intrat ultima data intr-o librarie de tara? Nu, nu ati intrat. Pentru ca in Romania rurala nu exista librarii cu carti.
Frecvent, statisticile ne arata o situatie grava in privinta lecturii si analfabetismul functional din Romania. Un studiu din 2024 ne plaseaza pe ultimul loc in Europa la citit carti. Este acesta doar rezultatul scolii, al sistemului de educatie? Sau e mai mult decat atat?
Pornind pe urmele cartilor, am gasit pe o distanta de 150 km, doar doua librarii saracacioase in orasele mici. Niciuna in sate. Inghesuite printre flori de plastic, mingi, galeti si detergenti, rechizitele scolare sunt singurele obiecte care rezista in magazinele satesti si care au o legatura cu scoala. Nici bibliotecile nu sunt sau nu sunt functionale. Un studiu arata ca 6 din 10 scoli rurale nu au biblioteci. Iar din 1990 si pana astazi, au disparut peste 8300 de biblioteci din Romania.
Flori de plastic, maturi, lighene…
Comuna Izvorul Crisului din judetul Cluj are o veche traditie comerciala: aproape toti locuitorii ei vand, in spatii amenajate la porti, obiecte manufacturate: cojoace, carpete, presuri, cosuri sau papuci de casa. Sunt vestiti in toata Transilvania pentru mestesugul lor casnic si comertul la strada, practicate si-n vremea comunismului. Comuna are si o rezervatie de liliac salbatic, din care si-a facut un brand, iar daca vrei, poti cumpara un magnet de frigider imprimat cu ce are localitatea mai de soi.
Insa, nici aici, la Izvorul Comertului nu exista vreo librarie. Fostul primar, Janos Antal, acum pensionar, este el insusi vanzator la strada.
„Librarie? O, nu! N-am avut niciodata. Sunt caiete si creioane la magazin, dar nu si carti. Nu stiu de ce nu avem asa ceva, cred ca daca ar fi, s-ar gasi cine sa cumpere. Avem insa o biblioteca la primarie. Daca vrea cineva, te lasa sa citesti, dar nu se prea duc oamenii acolo.”
Opt kilometri mai departe, in Huedin, un orasel de munteni, gasim cu greu intreband de librarie. De fapt, i se spune: „La Rotunda”! Asa o cheama pe proprietara, o femeie la varsta pensionarii care se incapataneaza sa reziste desi, ne spune ea, face vanzare doar in septembrie cand incep scolile si in ianuarie cand li se termina copiilor caietele.
„Am noroc cu gradinitele, ele mai cumpara carti de colorat, obiecte de astea pentru lucrul manual, caiete. Mai cumpara rechizite si copiii din clasele primare, dar cei de la gimnaziu au un caiet si atat! Pentru toate materiile un caiet! Acum au tablete, laptopuri, telefoane. Iar cu cartile, slab de tot. Din librarie vindem maxim de 2000 de lei pe luna, asta, asa – sa zic de Craciun sau la sfarsitul scolii! Nu mai citesc copiii! Dar mai trist e ca nici nu le mai facem noi cartile! Stiti cine ne fac cartile de colorat? Chinezii!”.
Citeste mai mult pe presshub.ro.
