Nu am sa uit cat traiesc acele cateva minute ale lui 1 septembrie 1990, sapte seara, cand am crezut ca-mi pierd mintile. Nu in sensul figurativ, ci la modul real. Ma intalnisem in acea dimineata cu persoana de la serviciul personal, pentru a-mi finaliza angajarea ca preparator universitar, iar dansa mi-a sumarizat in cuvinte putine ca „Politehnica” din Timisoara nu ofera apartamente angajatilor sai si, prin urmare, este grija mea unde voi locui de-atunci incolo.
Si pentru ca nu sunt student, nu voi putea inchiria o camera in caminele studentesti, iar universitatea nu are locuinte temporare de serviciu.
Sumarul si firescul in care mi-a expus realitatea fara-de-iesire in care ma aflam, suprapusa pe fondul de oboseala acumulata in anii de facultate, mi-a produs un atac teribil de panica.
In timp ce stateam la masa din camera goala pe care o inchiriam cu douazeci la suta din minusculul meu salariu [iar restul destinat mancarii] si incercam sa-mi scot din minte gandul obsesiv ca-mi va lua peste o suta de ani sa strang suficienti bani pentru un apartament cu doua camere, am avut din senin acea senzatie ciudata de depersonalizare – in care simti ca nu mai esti tu, cumva ca eu insumi sunt altcineva, o alta persoana.
Citeste mai mult pe presshub.ro.
Planul de cheltuieli provizorii negociat intre republicanii si democratii din Camera Reprezentantilor pentru a evita…
Presedintele rus Vladimir Putin urmeaza sa sustina joi conferinta de presa anuala combinata si sesiunea…
Politistii din cadrul Biroului Rutier Cluj au intervenit in noaptea de miercuri spre joi la…
Un doljean, de 53 de ani, a fost retinut, ieri, pentru incitare la ura sau…
O boala misterioasa, care ii face pacienti sa tremure necontrolat, se raspandeste in Uganda intr-un…
Un incident deosebit de grav a avut loc, zilele trecute, intr-o locuinta din Timisoara. Adus…