Foreign Affairs – Noile razboaie ale spionilor. Cum folosesc China si Rusia agentiile de informatii pentru a submina America

Razboiul Rece nu s-a incheiat niciodata. Cel putin aceasta este opinia presedintelui rus Vladimir Putin. Cel mai clar indiciu ca Kremlinul si-a continuat lupta titanica impotriva Occidentului chiar si dupa prabusirea Uniunii Sovietice poate fi vazut in activitatile serviciilor de securitate si de informatii ale Rusiei. In operatiunile lor si cu puterea imensa pe care o exercita in societatea rusa, acestea au reluat de unde au lasat serviciile secrete sovietice. Din 1991, aceste agentii au fost conduse de o strategie revansarda de a face din nou Rusia mare si de a rasturna ordinea internationala condusa de SUA dupa Razboiul Rece. Razboiul lui Putin in Ucraina este concluzia sangeroasa a acestei strategii, se arata intr-o analiza a Foreign Affairs.

China incearca, de asemenea, sa inverseze rezultatul Razboiului Rece. Prin alianta „fara limite” proclamata in ajunul invaziei Rusiei in Ucraina, Putin si liderul Chinei, Xi Jinping, incearca sa rastoarne sistemul international – si se bazeaza foarte mult pe organele lor de informatii pentru a face acest lucru. Agentiile de spionaj pot face ceea ce alte ramuri ale guvernului nu pot face: sa execute o politica externa neautorizata. Atat serviciile de informatii rusesti, cat si cele chinezesti au facut acest lucru in vederea promovarii obiectivelor lor revizioniste, profitand de faptul ca Statele Unite erau distrase de „razboiul impotriva terorismului” pentru a afecta securitatea nationala a SUA, a submina democratiile occidentale si a fura cat mai multe secrete stiintifice si tehnice.

Toti oamenii tarului

Serviciile de informatii rusesti se considera mostenitorii directi ai KGB-ului. Desi KGB-ul a fost desfiintat in 1991, multi dintre fostii sai ofiteri si toata tehnica, dosarele si chiar agentii sai din Occident au fost transferati la noul serviciu de securitate al Rusiei, cunoscut acum sub numele de FSB, si la serviciul de informatii externe, SVR. Timp de ani de zile dupa incheierea Razboiului Rece, serviciile secrete rusesti au continuat sa gestioneze fosti agenti sovietici in Occident, inclusiv pe Aldrich Ames, ofiter de contrainformatii al CIA, si pe Robert Hanssen, agent FBI. Era o afacere obisnuita pentru Rusia..

Potrivit unui dezertor FSB care a lucrat sub comanda lui Krassilnikov in anii 1990, FSB folosea aceleasi manuale de pregatire ca si KGB-ul, dar cu sectiunile ideologice despre comunism pur si simplu smulse.

Apoi, mai este Putin insusi, a carui experienta in cadrul directiei de informatii externe a KGB-ului i-a modelat profund cariera politica ulterioara. In timp ce era stationat la Dresda, in Germania de Est – un spectacol secundar al KGB, deoarece adevarata actiune se desfasura in Berlinul de Est – Putin a fost martor direct la dezintegrarea imperiului sovietic. A fost, dupa cum a spus mai tarziu, cea mai mare catastrofa a secolului XX. Putin se autointituleaza „cekist”, in onoarea primei politii secrete sovietice, Ceka, si avea o statuie a fondatorului Ceka, Felix Dzerjinski, in biroul sau, pe vremea cand era director al FSB. Pana in ziua de azi, Putin merge cu mersul de pistolar al unui om din FSB, cu mana stanga leganata, dar cu mana dreapta nemiscata langa un brat lateral invizibil, pentru ca toata lumea sa stie ca este antrenat.

La fel ca multi rusi, Putin a suferit de ceva asemanator cu sindromul membrului fantoma inca de la prabusirea Uniunii Sovietice. Drept urmare, in anii 1990, nu a fost nevoie de prea mult pentru a-l convinge ca NATO este prin definitie ostila Moscovei. Serviciile secrete sovietice obisnuiau sa numeasca Statele Unite „inamicul principal” – si odata ce a fost inamicul principal, ramane inamicul principal. In anii 1990, serviciile de informatii rusesti au fost, daca nu cumva, mai agresive fata de Statele Unite decat fusese KGB-ul in ultima perioada sovietica. Nimic nu genereaza agresivitate mai rau ca umilinta.

Intre timp, Washingtonul privea in alta parte. De-a lungul razboiului impotriva terorismului, guvernul SUA a alocat resurse coplesitoare pentru combaterea terorismului, in detrimentul eforturilor de a face fata amenintarilor venite din partea unor puteri precum Rusia si China.

La fel au facut si multi aliati ai SUA, inclusiv Regatul Unit. Potrivit unui raport din 2020 al comisiei parlamentare pentru informatii si securitate, serviciul de securitate britanic MI5 a alocat in 2006 un procent impresionant de 92% din activitatea sa contraterorismului. Acesta a fost acelasi an in care un fost ofiter FSB, Alexander Litvinenko, a fost asasinat la Londra cu poloniu radioactiv. Ulterior, o ancheta publica britanica a constatat ca Putin insusi a aprobat probabil asasinatul, la fel ca si seful FSB de atunci, Nikolai Patrusev, un alt veteran al KGB care acum face parte din consiliul de securitate nationala al lui Putin. Nu exista date publice corespunzatoare cu privire la modul in care agentiile de informatii americane si-au impartit atentia si resursele intre combaterea terorismului si alte prioritati dupa 11 septembrie 2001, dar un ofiter de informatii american a declarat sub protectia anonimatului ca lupta impotriva terorismului a fost obiectivul covarsitor al comunitatii de informatii americane. Pana in 2017, antiterorismul era inca principalul articol bugetar pentru Biroul Directorului de Informatii Nationale al SUA.

Geniul lui Putin a fost acela de a ascunde puterilor occidentale, dupa 11 septembrie 2001, faptul ca, desi coopera in lupta impotriva terorismului, isi folosea serviciile de informatii pentru a-si consolida regimul autoritar si pentru a transforma din nou Rusia intr-o mare putere. Acasa, el a redus la tacere disidenta, a zdrobit presa libera si si-a eliminat adversarii, urmand traditia stalinista a „niciun om, nicio problema”. In exteriorul apropiat si indepartat al Rusiei, Putin a cautat sa impiedice extinderea NATO si sa limiteze ceea ce el vedea ca fiind subversiunea americana in Europa de Est, invadand Georgia in 2008, Crimeea in 2014 si restul Ucrainei in 2022. Extinderea NATO a alimentat temerile lui Putin cu privire la subversiunea occidentala, dar este fantezist sa presupunem ca, fara extinderea aliantei, Rusia ar fi fost un actor pasnic sau responsabil in politica globala. Putin a condus Rusia ca pe un regim mafiot militarist.

De la venirea la putere in urma cu trei decenii, Putin a transformat serviciile de securitate si de informatii ale Rusiei intr-un stat virtual in stat. El se bazeaza pe o clica de siloviki ceceni, sau „oameni de forta”, care au o pregatire militara si de informatii si care exercita o influenta disproportionata in cadrul regimului sau politienesc. Potrivit unor persoane din interiorul CIA, o majoritate covarsitoare a tehnocratilor de la Kremlin care conduc economia Rusiei au avut astfel de antecedente in 2020.

Nu este de mirare, asadar, ca strategia si tacticile Rusiei sunt preluate direct din manualul sovietic, desi actualizate pentru era cibernetica. Mediile sociale si interconectivitatea digitala ofera noi mijloace pentru scopuri mai vechi, oferind serviciilor de spionaj ale Rusiei capacitati la care KGB-ul ar fi putut doar sa viseze. Putin a folosit o varietate de actiuni secrete pentru a-si submina adversarii din Occident. El a intervenit in alegerile democratice occidentale, cel mai pregnant in alegerile prezidentiale din SUA din 2016, pastrand o traditie sovietica care dateaza cel putin din 1948. De asemenea, Putin a pastrat vie practica sovietica de a desfasura „ilegali” sub acoperire adanca in tarile occidentale, dintre care unii au fost arestati si trimisi inapoi la Moscova in schimburi de spioni care seamana cu cele din Razboiul Rece din secolul trecut.

Desi Putin a incurajat ideea ca este un maestru al spionajului, in realitate el a prezidat o succesiune de esecuri in domeniul serviciilor de informatii. In 2010, de exemplu, FBI si CIA au lichidat o retea de „ilegali” rusi in Statele Unite. Au facut acest lucru prin recrutarea unui ofiter cheie in cadrul programului de „ilegali” al SVR, care a furnizat secrete Washingtonului. Dar cel mai mare esec al lui Putin in materie de informatii a precedat decizia sa de a invada Ucraina in februarie 2022. Agentiile de informatii americane si britanice au reusit sa puna cap la cap planurile de razboi ale lui Putin si sa le expuna lumii, eliminand astfel capacitatea acestuia de a inventa pretexte pentru invazie.

Daca va fi vreodata posibil sa vedem informatiile pe care Putin le-a primit in perioada premergatoare razboiului din Ucraina, nu ar fi surprinzator sa aflam ca acestea au confirmat, mai degraba decat sa contrazica, supraestimarea puterii militare a Rusiei.

Exista putin spatiu pentru a spune adevarul in curtea lui Putin, la fel cum a existat si in curtea lui Stalin. Natura criminala a domniei lui Putin garanteaza ca acesta primeste informatii lingusitoare. De la inceputul razboiului, serviciile secrete rusesti au suferit o serie de esecuri operationale, inclusiv dezmembrarea retelelor sale de spionaj din Norvegia, Suedia si Slovenia.

La fel ca Rusia, China a exploatat si ea razboiul impotriva terorismului condus de SUA pentru a-si promova interesele. Potrivit ofiterilor CIA cu expertiza in China, principalul serviciu de informatii civil al Beijingului, Ministerul Securitatii de Stat, a declarat razboi serviciilor de informatii americane in 2005. Din acel moment, in timp ce Washingtonul era prins cu razboiul impotriva terorismului, MSS si-a aruncat cele mai bune resurse si cei mai buni ofiteri asupra guvernului american si a corporatiilor americane, furand cat mai multe secrete stiintifice si tehnice pentru a consolida economia si puterea militara a Chinei. Deliberarile interne ale MSS din aceasta perioada au fost marcate de bucuria ca Statele Unite erau impotmolite in Orientul Mijlociu si neatente la succesele clandestine ale Chinei.

Asaltul MSS asupra Statelor Unite a dat curand roade.

In 2010, agentia chineza de spionaj a dezmembrat o importanta retea CIA din China, ceea ce a dus la uciderea sau incarcerarea a peste o duzina de surse americane, potrivit unui raport de investigatie publicat de New York Times. Ramane neclar modul exact in care serviciile de informatii chineze au compromis reteaua CIA, dar pagubele au fost de netagaduit.

Sub conducerea lui Xi, China a devenit principalul hot cibernetic al lumii. De cand Xi a venit la putere, ofensiva serviciilor de informatii chineze impotriva Occidentului si a Statelor Unite, in special, a crescut exponential. Misiunea serviciilor de informatii chineze este de a executa marea strategie a lui Xi: sa transforme China in puterea militara si economica numarul unu in lume si sa inverseze peisajul tehnologic existent, facand alte tari dependente de tehnologia chineza in locul celei americane. Serviciile de spionaj chineze folosesc o abordare de tip „intreaga societate” pentru a colecta informatii: acestea aduna informatii umane, cibernetice si de semnal (folosind baloane si, aparent, o baza de ascultare in Cuba), exploatand in acelasi timp si sursele disponibile public, inclusiv retelele sociale.

Printr-o serie de legi draconice privind securitatea nationala adoptate sub conducerea lui Xi, Partidul Comunist Chinez obliga intreprinderile chineze sa coopereze cu agentiile de informatii ori de cate ori sunt solicitate.

Rezultatul este un model autoritarist mercantilist chinez fara paralela in Occident. PCC foloseste programele de talente si schimburile culturale pentru spionaj cu un alt nume. Beijingul exploateaza comunitatile chinezesti din tarile occidentale, presandu-le sa transmita informatii, adesea prin santaj sau prin amenintarea membrilor de familie din China.

Sub conducerea lui Xi, China a devenit principalul hot cibernetic din lume, furand mai multe date personale si de afaceri de la americani decat orice alta tara, potrivit FBI. In 2021, FBI a anuntat ca deschidea o noua investigatie de contrainformatii legata de China la fiecare 12 ore. Iar in iulie 2023, comisia parlamentara de informatii si securitate din Regatul Unit a anuntat ca guvernul chinez a patruns in fiecare sector al economiei britanice.

La fel ca agentiile de informatii rusesti, serviciile de informatii chineze lucreaza dupa reguli fundamental diferite de cele urmate de omologii lor occidentali. Spre deosebire de agentiile de spionaj americane sau europene, MSS nu se supune statului de drept sau unei supravegheri politice independente. MSS nu raspunde public in fata cetatenilor chinezi si nici nu este controlat de o presa libera. Aceste diferente inseamna ca afirmatiile de genul „toate statele spioneaza”, adesea folosite pentru a elimina spionajul chinezesc, sunt inselatoare. Doar pentru ca toate armatele au arme nu inseamna ca sunt la fel. Spre deosebire de serviciile occidentale, exista putine restrictii semnificative asupra agentiilor de informatii chineze sau rusesti. De fapt, serviciile chineze si rusesti sunt limitate doar de eficienta operationala

Ranchiuna veche, arme noi

In timpul Razboiului Rece, atat Statele Unite cat si Uniunea Sovietica au industrializat colectarea de informatii, folosind computere pentru a-si ataca reciproc criptologia. Spionajul s-a mutat de pe uscat, in adancul marii, in stratosfera si apoi chiar in spatiu. Astazi, guvernele occidentale se afla intr-un nou razboi rece cu Rusia si China, care transforma din nou natura spionajului. Acest nou razboi rece nu este o repetare a ultimului, dar are continuitati si asemanari, inclusiv o asimetrie evidenta in conflictul Est-Vest in materie de informatii. A fost colosal de dificil pentru serviciile occidentale sa colecteze informatii fiabile in statele politienesti inchise din spatele Cortinei de Fier; acum este si mai dificil pentru ele sa opereze eficient in Rusia sau China, cu sistemele lor de supraveghere interna orwelliene. Intre timp, este relativ usor pentru Rusia si China sa fure secrete de la societatile deschise, libere si democratice din Occident, asa cum a fost pentru sovietici inaintea lor.

Dar asemanarile dintre acest conflict al superputerilor si ultimul nu ar trebui sa ne faca sa nu vedem diferentele dintre ele. Ponderea economica masiva a Chinei si integrarea in economia globala o diferentiaza de Uniunea Sovietica.

De asemenea, peisajul informational de astazi este foarte diferit de cel din trecutul recent. Companiile comerciale de sateliti, de exemplu, ofera acum capacitati care pana de curand ar fi fost rezervate guvernelor. Informatiile din surse deschise si cele comerciale transforma securitatea nationala. In timpul ultimului Razboi Rece, aproximativ 80 la suta din informatiile americane proveneau din surse clandestine, in timp ce 20 la suta proveneau din surse deschise. Astazi, se crede ca aceste proportii s-au inversat. Viitorul serviciilor de informatii occidentale nu se afla in mainile guvernelor, ci in cele ale sectorului privat. Provocarea pentru guvernele occidentale este de a valorifica capacitatile furnizorilor comerciali de informatii. Acest lucru va necesita noi parteneriate intre sectorul public si cel privat.

Totusi, ceea ce guvernele occidentale au nevoie mai mult decat orice altceva este imaginatia atunci cand vine vorba de colectarea de informatii despre statele politienesti inchise. Imaginatia este ceea ce a determinat CIA sa dezvolte avioanele U-2 de mare altitudine, capabile sa spioneze in spatele Cortinei de Fier atunci cand alte metode erau imposibile. O imaginatie similara este necesara astazi in domenii aflate in prim-planul securitatii nationale, inclusiv colectarea de informatii din surse deschise, utilizarea invatarii automate si a inteligentei artificiale, precum si a calculului cuantic. Acestea vor fi armele razboiului rece din acest secol – si cele care ii vor determina rezultatul.