Cum au castigat cainii de la Cernobil o „superputere” pentru a supravietui celui mai grav dezastru nuclear de pana acum

In peisajul dezolant de la Cernobil, sute de caini salbatici, radioactivi, prezinta mutatii genetice extraordinare, relateaza Interesting Engineering.

Dezastrul de la Cernobil, care a avut loc la 26 aprilie 1986, ramane unul dintre cele mai catastrofale evenimente nucleare din istorie. In timpul unui test de siguranta de noapte, menit sa simuleze o intrerupere a curentului, o serie de defecte de proiectare, erori umane si comunicatii gresite au dus la o supratensiune incontrolabila.

Reactorul 4 a explodat, eliberand cantitati enorme de material radioactiv in mediul inconjurator.

Ulterior, a fost infiintata Zona de Excluziune a Cernobilului, cuprinzand zone cu niveluri de radiatii de pana la sase ori mai mari decat limita considerata sigura pentru expunerea umana. Evacuarea brusca i-a fortat pe multi rezidenti sa-si lase in urma animalele de companie, ceea ce a facut ca sute de caini sa devina rezidenti neintentionati ai acestei zone pustii.

Mediul din zona de excludere a suferit daune grave. In zilele care au urmat dezastrului, nivelurile de radiatii au crescut, provocand efecte ecologice acute: plantele au murit, transformand peisajele in campuri sterpe, iar padurea din apropiere, cunoscuta acum sub numele de Padurea Rosie, si-a vazut pinii murind si capatand o nuanta ruginita datorita expunerii la radiatii.

In ciuda devastarii initiale, lipsa prezentei umane a dus la o recuperare neasteptata a faunei locale. De-a lungul anilor, zona a devenit un refugiu pentru diferite specii, inclusiv lupi si ursi.

O cercetare din 2023 condusa de un om de stiinta in domeniul sanatatii mediului, Dr. Norman J. Kleiman de la Universitatea Columbia, a folosit mostre de sange de la 116 caini semi-salbatici. Aceste probe au fost colectate in timpul actiunilor de sterilizare si vaccinare din 2018 si 2019, in principal in apropierea Centralei Nucleare de la Cernobil.

Analiza genetica a evidentiat doua populatii distincte de caini in zona de excludere, care arata o diferentiere genetica substantiala intre cele doua grupuri. Multe dintre aceste gene sunt asociate cu mecanisme de reparare a ADN-ului, sugerand o adaptare genetica la expunerea cronica la radiatii.

Potrivit Dr. Kleiman, rezultatele ofera o perspectiva unica asupra supravietuirii intr-unul dintre cele mai ostile medii din lume.

„Este remarcabil ca doua populatii distincte de caini au prosperat in ciuda conditiilor toxice severe care le inconjoara”, a remarcat el. Aceste constatari sunt esentiale pentru intelegerea implicatiilor mai largi ale expunerii pe termen lung la pericolele de mediu.