Cel mai mare aisberg din lume, A23a, este din nou in miscare
Cel mai mare aisberg din lume este din nou in miscare, plutind prin Oceanul Antarctic dupa ce a fost blocat cateva luni in acelasi loc, au spus oamenii de stiinta de la British Antarctic Survey (BAS), potrivit CNN.
Cu o suprafata de 3.672 de kilometri patrati cat avea in august cand a fost masurat, aisbergul A23a a fost urmarit cu atentie de oamenii de stiinta inca de cand s-a desprins de banchiza Filchner-Ronne in 1986. A ramas fixat pe fundul Marii Weddell din Antarctica timp de mai bine de 30 de ani, probabil pana cand s-a micsorat suficient pentru a-si slabi stransoarea de pe fundul marii. Apoi, aisbergul a fost dus de curentii oceanici inainte de a fi blocat din nou intr-o coloana Taylor – numele dat unui vartej de apa care se roteste, cauzat de curentii oceanici care lovesc un munte subacvatic.
Acum, ca aisbergul s-a eliberat, oamenii de stiinta se asteapta sa continue sa pluteasca dus de curentii oceanici catre ape mai calde si insula indepartata Georgia de Sud, unde probabil se va rupe si, in cele din urma, se va topi, a declarat BAS intr-un comunicat.
A23a a detinut titlul de „cel mai mare aisberg actual” de mai multe ori incepand cu anii 1980, fiind ocazional depasit de aisberguri mai mari, dar cu viata mai scurta, inclusiv A68 in 2017 si A76 in 2021.
Oamenii de stiinta au spus ca, in timp ce acest aisberg s-a desprins probabil ca parte a ciclului natural de crestere al platformei de gheata si nu va contribui la cresterea nivelului marii, schimbarile climatice genereaza schimbari ingrijoratoare pe acest continent vast si izolat, cu consecinte potential devastatoare pentru cresterea nivelului marii la nivel global.
De-a lungul calatoriei sale, oamenii de stiinta au studiat eroziunea aisbergului, precum si modurile in care gheata de mare poate influenta ciclurile oceanice globale de carbon si nutrienti.
„Stim ca aceste aisberguri gigantice pot furniza nutrienti apelor prin care trec, creand ecosisteme infloritoare in zone altfel mai putin productive”, a spus Laura Taylor, un biogeochimist care a colectat mostre din apa din jurul aisbergului.
„Ceea ce nu stim este ce diferenta pot face anumite aisberguri, scara si originile lor in acest proces. Am luat mostre de ape de suprafata oceanului din spate, imediat de langa si din fata aisbergului. Ele ar trebui sa ne ajute sa stabilim ce viata s-ar putea forma in jurul A23a si ce impact va avea asupra carbonului din ocean si asupra echilibrului acestuia cu atmosfera”, a adaugat Taylor.
