Ce nu spun „suveranistii”: „In 2023, Romania a incasat 8,65 miliarde euro de la UE si a platit contributii de 2,8 miliarde euro”

Antreprenorul Orlando Nicoara scoate in evidenta beneficiile prezentei Romaniei un Uniunea Europeana si prin prisma accesarii de fonduri europene. In 2023, „Romania a incasat 8,65 miliarde euro si a platit contributii de 2,8 miliarde euro”, subliniaza Nicoara.

„Cu aproape 5,9 miliarde de euro, Romania a fost, dupa Polonia, al doilea cel mai mare beneficiar net de fonduri europene din 2023, reiese dintr-o analiza Euronews, care arata ca 17 state UE au primit mai multi bani de la bugetul Uniunii decat au contribuit.

Romania a incasat 8,65 miliarde euro si a platit contributii de 2,8 miliarde euro”, a subliniat Nicoara.

Iata si o alta statistica privind progresele inregistrate de Romania din momentul aderarii la Uniunea Europeana.

Si Sorin Cucerai a prezentat recent o analiza relevanta si bine documentata privind beneficiile consistente pe care le are Romania in urma aderarii la Uniunea Europeana. Analiza apare in contextul asaltului executat de pretinsi suveranisti, admiratori ai regimului de la Moscova, impotriva prezentei Romaniei in spatiul UE.

Sorin Cucerai, absolvent al Facultatii de Filosofie a Universitatii Bucuresti, cu specializarea filosofie moral-politica, este Junior Research Fellow al Centro per l’Europa centro-orientale e balcanica, Universita di Bologna, Italia, si membru fondator al Societatii Romane de Stiinte Politice.

Iata analiza integrala, publicata de Cucerai pe pagina sa de Facebook:

Portretul suveranistului roman

Produsul intern brut pe cap de locuitor e un indicator care aproximeaza foarte bine nivelul de dezvoltare al unei societati. Iar PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare e indicatorul care ne permite cel mai usor sa comparam nivelurile de dezvoltare ale diferitelor societati, dar si ritmul de dezvoltare al unora in raport cu altele.

In 2000, PIB-ul Romaniei pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare era de 5.800 de dolari. Serbia (6.000 de dolari), Tunisia (6.200 de dolari) si Bulgaria (6.400 de dolari) erau deasupra noastra.

La fel ca Rusia (6.800 de dolari), Tailanda (7.200 de dolari) sau Africa de Sud (8.100 de dolari). Nu mai vorbesc de Botswana (8.900 de dolari), Turcia (9.500 de dolari) sau Ungaria (11.800 de dolari). Daca, in 2000, mergeai de la Bucuresti sau de la Cluj la Budapesta, erai total coplesit de diferenta uriasa de dezvoltare dintre societatea romaneasca si cea maghiara: intrai practic intr-o cu totul alta lume.

Iar daca aterizai in Franta sau in UK (26.000 de dolari), in Italia (27.000 de dolari), sau in Belgia (27.700 de dolari), faceai instantaneu atac de panica fiindca nu mai intelegeai nimic: nici nu se mai punea problema sa fii intr-o alta lume, erai deja intr-un cu totul si cu totul alt univers.

Asa stateau lucrurile in 2000, cand PIB-ul pe cap de locuitor al Romaniei la paritatea puterii de cumparare era de 26% din cel al Uniunii Europene. Cum ar spune expertii, in 2000 rata noastra de convergenta era de 26%.

In 2023, PIB-ul Romaniei pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare a ajuns la 47.900 de dolari, iar rata de convergenta la 80%. Daca un roman din 2000 ar fi fost teleportat in 2023, ar fi lesinat instantaneu, crezand ca a ajuns in Occident, dar intr-un Occident ciudat unde toata lumea vorbeste romaneste pe strada.

Ca nivel de dezvoltare a societatii, astazi ne uitam de sus la Ungaria (45.900 de dolari), la Turcia si la Rusia (44.100 de dolari), la Bulgaria (38.600 de dolari), la Serbia (27.400 de dolari), la Tailanda (23.400 de dolari), la Botswana (19.300 de dolari), la Africa de Sud (15.800 de dolari), sau la Tunisia (13.600 de dolari) – tarile al caror nivel de dezvoltare il invidiam in 2000.

E foarte important sa vedem si sa intelegem transformarea uluitoare petrecuta in Romania in ultimii 23 de ani, cresterea masiva de prosperitate si de nivel de dezvoltare – fiindca altfel, daca nu ne uitam la date, tindem sa vorbim povesti care ar fi putut fi valabile acum 10 sau 20 de ani, dar care cu certitudine nu mai au nicio legatura cu realitatile de azi.

Romania de azi e de 8 ori mai dezvoltata decat cea de acum 23 de ani. De 8 ori! Romania de azi e o tara aproape occidentala: suntem deja la nivelul de dezvoltare al Portugaliei, iar in cativa ani vom ajunge la o rata de convergenta de 100%.

Intelegem lucrurile astea si anecdotic, din experienta directa, atunci cand mergem in vacante prin Vest. Vedem multi oameni la acelasi nivel cu noi si destui altii mai saraci decat noi: baiatul de la care cumparam street food, fata de la alimentara din colt samd.

Asta in conditiile in care, daca ar fi venit in Romania in 2000, fata de la alimentara din colt ar fi fost regina: cumpara macar un sfert de tara din salariul ei.

Dar, veti zice, toata dezvoltarea asta uluitoare si indiscutabila s-a produs cu pretul unei cresteri inadmisibile a inegalitatii sociale. Ei bine, va inselati. Va spuneti o poveste doar fiindca va place, nu fiindca ar reflecta realitatea.

Un studiu al Eurofound publicat in iulie 2024 si care analizeaza evolutia clasei de mijloc in statele membre UE spune altceva.

In acest studiu clasa de mijloc este definita strict economic. Fac parte din clasa de mijloc toate persoanele al caror venit este cuprins intre 75% si 200% din venitul individual median la nivel de tara.

Din perspectiva asta, in 2021 romanii erau impartiti astfel: 32% in clasa de jos, 60% in clasa de mijloc si 8% in clasa de sus.

Cu 15 ani in urma, in 2006, structura pe clase economice din Romania arata astfel: 35,5% in clasa de jos, 52% in clasa de mijloc si 12,5% in clasa de sus.

Cu alte cuvinte, intre 2006 si 2021 clasa de mijloc din Romania a crescut semnificativ, cu 8 puncte procentuale. Iar cresterea clasei de mijloc a avut loc atat prin contractia clasei de jos, cat si prin cea a clasei de sus – ceea ce inseamna ca inegalitatea de venit a scazut.

Mitul cresterii inegalitatii nu se sustine, cum nu se sustine nici cel al cresterii saraciei. Dimpotriva, singura clasa economica in expansiune intre 2006 si 2021 este clasa de mijloc. Mai mult, ritmul de crestere al clasei de mijloc din Romania in aceasta perioada este de departe cel mai ridicat dintre toate statele membre UE (ma refer, evident, doar la statele in care clasa de mijloc a crescut; sunt si state in care aceasta a scazut).

Ca sa rezum: in Romania asistam nu doar la o dezvoltare sociala fara precedent, ci si la o crestere semnificativa (cu 15% intr-o perioada de 15 ani) a clasei economice de mijloc.

Si inca ceva, tot din studiul Eurofound. Exista tari in care se manifesta tot mai acut o ruptura in interiorul clasei de mijloc: o parte a ei tinde spre clasa de jos, iar cealalta spre clasa de sus. In Romania, acest fenomen nu se observa, ceea ce inseamna ca avem o clasa economica de mijloc destul de robusta si de omogena.

Bun, astea sunt datele economice. Din punct de vedere sociologic insa, clasa economica de mijloc se imparte in doua categorii distincte: clasa educata/white-collar si clasa muncitoare/working class/blue-collar.

Clasa zisa educata (aproximata ca clasa a celor cu studii superioare) este relativ constanta: de multa vreme, cei cu studii superioare reprezinta aproximativ 16% din totalul populatiei de peste 25 de ani (15% din totalul populatiei de minim 18 ani). (Da, in ciuda povestilor, avem unul dintre cele mai mici procente de persoane cu studii superioare dintre statele membre UE.)

De aici rezulta doua lucruri. Primul: cresterea clasei economice de mijloc se datoreaza in principal, daca nu chiar integral, cresterii numarului de persoane din categoria blue-collar care ajung la un nivel de venit care ii aseaza in clasa de mijloc.

Al doilea lucru este si mai important decat primul din punct de vedere social: clasa zisa educata reprezinta doar o minoritate a clasei economice de mijloc. Si, cum procentul celor cu studii superioare ramane relativ constant iar procentul celor din clasa muncitoare care alimenteaza clasa de mijloc este in crestere, clasa zisa educata devine o minoritate din ce in ce mai restransa in interiorul clasei economice de mijloc.

In acelasi timp insa, prestigiul social – cu toate beneficiile care decurg din el – apartine in totalitate si in exclusivitate clasei zise educata.

Problema nu e una de inegalitate, ci de inechitate. In interiorul clasei economice de mijloc avem o categorie minoritara (si din ce in ce mai minoritara) cu putere economica si cu prestigiu social, si o categorie majoritara (si din ce in ce mai majoritara) cu o putere economica cel putin similara dar lipsita complet de prestigiu social.

Iar puterea economica nu rabda prea mult timp sa fie lipsita de prestigiu social. Cand esti sarac, rabzi. N-ai incotro. Dar cand nu mai esti sarac, nu mai rabzi. Inegalitatea poate fi suportata, dar inechitatea intre egali, nu.

Putere economica fara prestigiu social. Asta este cauza iliberalismului (sau suveranismului) romanesc – si, prin extensie, al celui din toate tarile/societatile care sunt beneficiare nete ale globalizarii. E consecinta neintentionata si neprevazuta a succesului economic.

Spre deosebire de iliberalismul din societatile deja dezvoltate (sa-i spunem iliberalismul vestic), care e cauzat in principal de declasarea economica si sociala a clasei muncitoare, iliberalismul est-european e cauzat de imbunatatirea vadita a statutului economic al clasei muncitoare fara o imbunatatire similara a statutului social.

Iliberalismul vestic e cauzat fara dubiu de inegalitatea economica. Iliberalismul est-european e cauzat de inechitate sociala. E ca si cum taximetristul, zugravul, macelarul sau instalatorul i-ar spune IT-istului, ziaristului, actorului sau consultantului politic: „Am aceleasi haine ca si tine. Merg in vacante unde mergi si tu. Casa mea arata ca a ta. Imi permit tot ce-ti permiti si tu. De ce nu ma respecti?”

Si, orice s-ar spune, din punct de vedere moral intrebarea e absolut legitima.

Nu, la nivel fundamental oamenii astia nu sunt anti-UE, anti-NATO, iubitori de dictatura, homofobi sau misogini. Dar vor spune ca sunt toate astea si altele asemenea din furie – fata de noi, astia din clasa zisa educata.

Asa se explica diferenta dintre valorile lor sociale, masurate de diferite cercetari sociologice, si valorile lor politice, Explicatia sta in furia fata de egalul lui economic, dar inzestrat, spre deosebire de el, cu prestigiu social.

Ei bine, furia asta, exploatata azi de politicieni fara scrupule si, iata, de rusi – e perfect indreptatita.

Pentru ca ne comportam, in raport cu ei, exact in acelasi mod in care se comporta homofobii in raport cu noi. Si trebuie sa ne oprim. „Uite o „pitipoanca”/„un ghertoi”” e echivalentul perfect al lui „cum ii explic eu copilului meu cand vede doi barbati tinandu-se de mana?”. „O sa ma oblige sa ascult manele” e echivalentul perfect al lui „o sa ne oblige sa fim gay”.

E uimitor cat de liberali putem fi in anumite chestiuni si cat de autoritari putem fi in altele, fara ca macar sa clipim si sa sesizam incoerenta. Cand vine vorba de „ghertoi” si de „pitipoance”, de „baieti in trening” si de „fete tunate”, e bine sa incepem sa ne spunem exact ce le spunem homofobilor cand ne bat la cap cu enormitatile lor despre persoanele LGBT.

Si, da, ar merita ca la Ateneu sa fie organizate si concerte de manele. Fiindca Ateneul n-are de ce sa fie doar al nostru, trebuie sa fie si al lor. Nu ne obliga nimeni sa mergem, dar nici nu avem dreptul sa interzicem.

Nu mai traim in secolul al XVIII-lea. Suntem in secolul in care Aya Nakamura iese din Academia Franceza cantand Djadja impreuna cu orchestra Garzii Republicane si cu corul armatei franceze – si sparge audientele.

Nu putem deveni o democratie politica solida fara democratizare culturala reala, adica pana nu vom invata sa respectam si sa acceptam ca legitime si perfect firesti toate subculturile, nu doar subcultura noastra.

Intamplator, asta e si singurul mod prin care putem sa smulgem radacinile iliberalismului.