Bolile copilariei: care sunt, ce simptome au si cum se trateaza (P)

Aceste boli sunt de fapt infectii virale, in mare parte, sau bacteriene, ce fac parte din cresterea si dezvoltarea normala a copilului, si apar mai ales in randul copiilor din cauza sistemului imunitar in dezvoltare al acestora, si a interactiunilor lor sociale.

Cele mai frecvente boli ale copilariei sunt varicela, rujeola, rubeola, oreionul, scarlatina, roseola infantum, eritemul infectios.

Caracteristicile pe care le au bolile copilariei variaza in functie de tipul specific de boala, insa au cateva trasaturi comune, si anume:

• Varsta de aparitie – multe dintre aceste boli se manifesta la copiii mici, in special in perioada de inceput a copilariei, cand sistemul imunitar nu este complet dezvoltat
• Transmisibilitate – sunt foarte contagioase si se raspandesc usor in comunitati, de la un copil la altul, prin contact direct, prin picaturi de saliva sau prin obiecte contaminate
• Eruptiile cutanate – majoritatea bolilor copilariei se manifesta prin aparitia unor eruptii cutanate caracteristice fiecarei boli, ce pot fi rosii, cu mancarimi, cu vezicule sau cu pete; este un simptom specific ce poate ajuta la stabilirea diagnosticului
• Stare generala proasta – copilul bolnav poate fi mai obosit, irascibil, poate prezenta dureri de cap sau pierderea poftei de mancare
• Febra – apare in majoritatea bolilor copilariei si poate fi insotita de frisoane si transpiratii
• Complicatii – unele afectiuni pot avea complicatii severe, de exemplu inflamatia testiculelor sau a glandei salivare, pneumonie, encefalita, miocardita
• Evolutie autolimitata – in majoritatea cazurilor, aceste boli se vindeca de la sine, fara un tratament specific
• Imunizare – de cele mai multe ori, dupa ce un copil trece printr-o boala a copilariei, el dezvolta imunitate pe viata fata de acel patogen

Si totusi, exista vaccinuri pentru cele mai multe dintre bolile copilariei, caci acestea au redus semnificativ incidenta si gravitatea acestor boli, protejand copiii de complicatiile grave ce pot aparea. Vaccinarea ramane deci cea mai eficienta metoda de preventie, protejand nu doar persoana vaccinata ci si comunitatea, prin imunizarea de grup.

Este important ca parintii sa fie informati cu privire la simptomele, tratamentul si preventia bolilor copilariei, pentru a asigura o sanatate optima copiilor lor. Consultatia unui medic pediatru este esentiala in cazul aparitiei acestor afectiuni.

Rujeola

Rujeola, cunoscuta si sub denumirea de „pojar”, este o boala virala extrem de contagioasa, cauzata de virusul rujeolic. Este o afectiune care se raspandeste pe calea aerului, prin picaturile de saliva, atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta. De asemenea, virusul poate supravietui pe suprafete contaminate.

Simptomele rujeolei apar de obicei la 10-14 zile de la expunerea la virus.

Intr-o prima etapa, rujeola se manifesta similar racelii, cu simptome precum tuse persistenta si uscata, rinoree sau congestie nazala, conjunctivita, febra mare, ce poate ajunge adesea la 40oC.

Apar pete Koplik in interiorul obrajilor, in dreptul molarilor. Acestea sunt niste pete mici, albe cu fundal rosu, caracteristice rujeolei.

Eruptia cutanata incepe sa se manifeste la 3-5 zile dupa aparitia simptomelor, intai pe fata si apoi se extinde pe tot corpul. Eruptia este rosie, plata, si poate fi insotita de mancarime.

In unele cazuri, rujeola poate avea complicatii severe, precum pneumonie, encefalita (inflamatia creierului), otita medie, diaree.

Un tratament specific pentru rujeola nu exista. Tratamentul se face in principal simptomatic, si poate include antitermice pentru reducerea febrei, hidratare pentru prevenirea deshidratarii si odihna sau chiar repaus la pat pentru a permite organismului sa se refaca. Daca apar complicatii, acestea vor fi tratate in functie de caz.

Cea mai eficienta metoda de preventie a rujeolei este imunizarea prin vaccinare, cu vaccinul ROR (rujeola, oreion, rubeola). Acest vaccin este sigur si foarte eficient, fiind inclus si in programul national de vaccinare. Se administreaza, de obicei, in 2 doze: prima la varsta de 12-15 luni si a doua doza intre 4 si 6 ani.

Rubeola

Rubeola, cunoscuta si ca „rujeola germana” sau pojarel, este o infectie virala, cauzata de virusul rubeolic. Este o boala foarte contagioasa, dar, de obicei, mult mai usor de suportat decat altele, precum rujeola. Are insa importanta semnificativa din cauza riscurilor pe care le prezinta, mai ales in timpul sarcinii, cand poate duce la malformatii congenitale grave.

Simptomele rubeolei apar in general la 2-3 saptamani de la expunere, si sunt usoare, uneori trecand neobservate, mai ales la copii. Acestea pot include:

• tuse
• nas infundat sau rinoree
• conjunctivita
• oboseala
• dureri de cap
• febra usoara, ce adesea nu depaseste 38oC
• umflarea ganglionilor limfatici, in special a celor din spatele urechilor si de la baza gatului
• eruptie cutanata.

Eruptia cutanata caracteristica in rubeola este de obicei de culoare roz sau rosiatica, plata, care incepe pe fata si se poate extinde si pe restul corpului, si poate dura aproximativ 3 zile.

Complicatiile rubeolei apar foarte rar, dar pot fi severe, precum encefalita sau trombocitopenia. La adulti poate aparea artrita, dar care de obicei dispare de la sine. Cel mai mare risc este insa pentru femeile insarcinate. Daca o femeie se infecteaza cu rubeola in timpul sarcinii, va avea risc semnificativ de avort spontan sau de nastere a unui copil cu malformatii congenitale grave, cunoscute sub numele de sindrom de rubeola congenitala. Aceste malformatii pot afecta ochii, urechile, inima si creierul fatului.

Un tratament specific pentru rubeola nu exista. De obicei, boala se vindeca de la sine in cateva zile. Tratamentul se concentreaza pe ameliorarea simptomelor, si poate include analgezice si antipiretice pentru a reduce febra si disconfortul, hidratare adecvata si odihna suficienta.

Cea mai eficienta metoda de preventie a rubeolei este vaccinarea cu vaccinul ROR, administrat in doua doze. Vaccinarea este foarte importanta deoarece protejeaza femeile insarcinate si nou-nascutii de complicatiile bolii, si contribuie si la eradicarea acesteia (vaccinarea in masa poate duce la eliminarea rubeolei dintr-o comunitate).

Alte masuri preventive includ evitarea contactului cu persoanele infectate si o buna igiena personala, inclusiv spalarea frecventa a mainilor si dezinfectarea regulata a suprafetelor.

Scarlatina

Scarlatina este o infectie bacteriana acuta, cauzata de bacteria streptococica de grup A Streptoccocus Pyogenes, aceeasi bacterie responsabila si de faringita streptococica. Aceasta bacterie produce o toxina ce provoaca inflamatia si eruptia caracteristica bolii. Este mai frecventa la copii, dar poate afecta persoane de toate varstele. Se transmite pe calea aerului, atunci cand o persoana bolnava tuseste sau stranuta, sau prin contactul cu obiecte sau suprafete contaminate.

Simptomele scarlatinei pot varia de la o persoana la alta, dar in general includ:

• febra mare (peste 38oC) adesea insotita de frisoane
• durere in gat severa (amigdalele pot fi umflate si acoperite de un strat alb) insotita de dificultati la inghitire
• oboseala
• dureri de cap sau chiar dureri abdominale
• ganglioni limfatici umflati, in special cei din zona gatului
• limba „capsuna” – initial, limba este acoperita cu un strat alb, apoi devine rosie, cu papilele inflamate
• eruptie cutanata – ampla, rosie, care se poate simti ca un smirghel; de obicei apare pe piept, abdomen, fata si gat, dar evita zonele din jurul gurii si a pliurilor

Daca nu este tratata corespunzator, scarlatina poate duce la complicatii severe precum febra reumatica (o afectiune inflamatorie ce poate afecta inima, articulatiile, pielea si creierul), glomerulonefrita (inflamatie a rinichilor) sau abcese (infectii ale tesuturilor moi).

Tratamentul scarlatinei se bazeaza pe administrarea de antibiotice, esentiale pentru a elimina bacteria si a preveni complicatiile. Pe langa acestea, mai putem apela la antitermice si analgezice, pentru a reduce febra si durerile, lichide suficiente pentru a preveni deshidratarea, si odihna corespunzatoare, pentru a permite organismului sa se recupereze.

Cea mai buna metoda de preventie a scarlatinei este printr-o igiena corecta: spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun, acoperirea gurii si a nasului in caz de tuse sau stranut, si evitarea contactului cu persoanele bolnave.

Desi nu exista un vaccin specific pentru scarlatina, vaccinarea impotriva pneumococului poate ajuta la prevenirea unor complicatii ale acestei afectiuni.

Oreionul

Oreionul, cunoscut si sub numele de parotidita epidemica, este o infectie virala cauzata e virusul oreionului, un virus din familia paramixovirusurilor (cauzatoare si de rujeola). Aceasta afecteaza in principal glandele salivare, in special glanda parotida, dar poate implica si alte organe. Apare in general la copii, desi poate afecta persoanele de toate varstele. Se transmite pe calea aerului sau prin contact direct cu o persoana infectata sau cu suprafete contaminate.

Simptomele oreionului pot varia in intensitate, si pot include:

• inflamarea glandelor salivare – de obicei sub maxilar sau in fata urechii, ceea ce poate duce la umflarea obrajilor
• durere la mestecat si inghitire
• pierderea poftei de mancare
• sensibilitate la atingere in zona afectata
• dureri in zona urechilor
• febra usoara pana la moderata
• dureri de cap, senzatie de oboseala, dureri musculare

In unele cazuri, virusul poate afecta si alte glande, precum pancreasul sau testiculele.

In general, oreionul se vindeca fara probleme, dar, in situatii rare, pot aparea si complicatii, cum ar fi pancreatita (inflamatia pancreasului), meningita (inflamatia membranelor care inconjoara creierul si maduva spinarii), sau orhita (inflamatia testiculelor, mai frecventa la adolescenti si adulti).

Tratament specific pentru oreion nu exista. De obicei, aceasta afectiune este autolimitata si se vindeca de la sine in aproximativ o saptamana. Tratamentul se concentreaza pe ameliorarea simptomelor si poate include antitermice si analgezice pentru ameliorarea febrei si durerii, hidratare optima, adoptarea unei diete specifice cu alimente moi si lichide pentru a reduce disconfortul la mestecat si inghitire, aplicarea de comprese calde sau reci pentru a minimiza durerea locala.

Vaccinarea cu vaccinul specific ROR este cea mai eficienta metoda de preventie a acestei boli. Alte metode de preventie includ evitarea contactului cu persoanele infectate si o igiena adecvata.

Eritemul infectios

Eritemul infectios, cunoscut si ca „boala a cincea a copilariei” sau „boala obrajilor palmuiti”, este o infectie virala usoara, cauzata de virusul parovirus B19. Aceasta afecteaza in special copiii, dar poate aparea si la adulti. Este o boala contagioasa ce se raspandeste pe calea aerului, prin secretiile respiratorii.

Simptomele eritemului infectios pot varia de la o persoana la alta, dar in general includ:

• febra usoara, ce nu depaseste 38oC
• simptome similare racelii – nas infundat, durere in gat
• oboseala si stare generala de rau
• dureri musculare
• dureri articulare – pot aparea mai ales la adulti
• eruptie cutanata – apare de obicei pe fata o eruptie rosie asemanatoare cu obrajii loviti, de unde si numele bolii; se poate extinde si pe restul corpului, luand un aspect dantelat sau reticulat

In majoritatea cazurilor, eritemul infectios este o afectiune usoara si autolimitata. In anumite cazuri insa, mai ales la persoanele cu afectiuni medicale preexistente sau cu sistem imunitar compromis, pot aparea complicatii, cum ar fi anemia sau problemele articulare.

Tratament specific pentru eritemul infectios nu exista. De obicei, boala se vindeca de la sine in cateva zile, si in unele cazuri, nici nu necesita tratament deoarece simptomele sunt usoare. Putem apela totusi la medicamente pentru durere si febra, in functie de severitatea simptomelor, si nu in ultimul rand la hidratare corespunzatoare si odihna adecvata.

Un vaccin specific pentru aceasta afectiune nu avem inca, asadar cele mai eficiente metode de preventie raman igiena corecta si evitarea colectivitatilor si a persoanelor infectate.

Roseola infantum

Roseola infantum, cunoscuta si sub denumirea de exantem subit, este o infectie virala comuna ce afecteaza in special copiii mici, cu varste intre 6 luni si 2 ani. Este cauzata de virusurile herpesului uman de tip 6 (HHV-6) sau de tip 7 (HHV-7). Virusul se transmite prin contact direct cu secretiile nazale sau orale ale unei persoane infectate.

Roseola infantum se manifesta in doua faze:

• faza febrila – cu febra mare, care poate ajunge pana la 40oC, ce poate fi insotita de iritabilitate, plansete, oboseala si somnolenta, lipsa poftei de mancare, si uneori tuse, nas infundat sau ochi rosii
• faza eruptiva – dupa ce febra incepe sa scada, apare o eruptie roz sau rosie, sub forma de pete, care incepe pe trunchi si se poate extinde spre brate si picioare; eruptia nu este pruriginoasa si poate disparea in cateva zile

In majoritatea cazurilor, roseola infantum se vindeca de la sine. In cazul copiilor cu afectiuni preexistente sau cu sistem imunitar slabit pot aparea insa complicatii precum convulsii febrile sau chiar meningita aseptica.

Aceasta boala nu are un tratament specific, de obicei se vindeca de la sine si trece in aproximativ o saptamana. Putem apela la tratament simptomatic, precum antitermice, hidratare corespunzatoare si odihna. Daca simptomele se agraveaza sau febra persista, un consult medical este cel mai indicat.

In prezent, nu exista vaccin pentru roseola infantum. Cu toate acestea, pentru a reduce riscul de a contacta infectia, se recomanda igiena regulata, evitarea contactului cu persoane infectate si intarirea sistemului imunitar al copilului printr-o alimentatie echilibrata, somn suficient si activitati fizice.

Contagiozitatea bolilor copilariei

Contagiozitatea bolilor copilariei, adica perioada in care un copil infectat poate transmite boala altor persoane, este un aspect important de luat in considerare, deoarece multe dintre aceste afectiuni sunt extrem de contagioase si se pot raspandi rapid in comunitati, mai ales in randul copiilor.

Contagiozitatea poate varia in functie de boala, de virusul sau bacteria care o cauzeaza, si de stadiul bolii, astfel:

• rujeola – contagiozitatea incepe cu 1-2 zile inainte de aparitia semnelor si poate dura pana la 4 zile dupa debutul eruptiei cutanate; este extrem de contagioasa, fiind transmisa prin aerosoli ce pot ramane in aer timp de cateva ore dupa ce persoana infectata a parasit spatiul; poate infecta pana la 90% dintre persoanele care nu sunt imunizate si intra in contact cu virusul
• rubeola – este mai putin contagioasa decat rujeola; perioada de contagiozitate incepe cu 1-2 zile inainte de debutul bolii si dureaza 5-7 zile dupa ce apare eruptia cutanata
• oreionul – contagiozitatea incepe cu 1-2 zile inainte de aparitia simptomelor si dureaza pana la 5 zile dupa aparitia umflaturii glandelor parotide; ratele de contagiozitate sunt mari, mai ales in comunitatile cu un numar redus de persoane vaccinate
• roseola infantum – contagiozitatea este mai mare in perioada febrila

Este important sa cunoastem perioada de contagiozitate pentru a putea preveni raspandirea bolii. Stiind cand un copil este cel mai contagios, parintii pot lua masuri adecvate de izolare si igiena, pentru a proteja alti copii si adulti. Medicul va recomanda cand este sigur ca un copil sa se intoarca in colectivitate, in functie de perioada de contagiozitate.

Fiecare boala a copilariei are particularitatile sale, iar perioada de contagiozitate poate varia. Pentru informatii precise, consultati intotdeauna medicul.

Sursa foto: Shutterstock

Urmareste-ne si pe: