Alexandru Stermin: prima data am „ucis” ursul si apoi am ucis-o pe Diana – Presshub

Alexandru Stermin este biolog si explorator, preda la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. A absolvit teologia, a studiat filosofia si psihologia. Este doctorand la Filosofie si autor al unor carti devenite bestselleruri la Editura Humanitas: „Calatorie in jurul omului”, „Cazuti din jungla”, „Privirea urangutanului”.

Sandu nu este un militant ecologist, ci un cercetator care studiaza in padurile noastre ca si in junglele lumii comportamentul omului si al animalele: viul. El are convingerea, cu care isi calauzeste munca, ca nu este bine nici sa pui omul deasupra naturii, si nici natura deasupra omului: omul si natura, ca sa se cunoasca si inteleaga, trebuie sa fie pe acelasi plan.

Tulburat de moartea tragica a Dianei, de uciderea ursului si mai ales de ura si neintelegerile care s-au revarsat dupa aceea, Sandu a scris acest text dorind sa ne ajute sa intelegem intr-un sens mai larg si pe termen lung ce ni se intampla (Ruxandra Hurezean).

„… prima diferenta dintre noi, oamenii orasului si ei, locuitorii junglei cu jaguari: Ei cauta sa inteleaga Natura ca sa se apere de ea, noi cautam sa o intelegem ca sa o putem controla.

A doua importanta diferenta dintre noi si oamenii junglei este aceea ca noi suntem separati fundamental de lumea din jurul nostru, suntem exceptionali. Asa am ajuns ca credem ca noi, cei aflati inafara lumii nu doar ca o intelegem dar o si putem controla. Avem stiinta care ne spune cum functioneaza Natura si avem autoritatile si institutiile care spun ca o pot controla si gestiona.

In tot acest context de credinte in care suntem stapanii Naturii pe care o cunoastem si o controlam, vine peste noi o veste nenorocita de o destramatoare tristete. Diana, o fata de 19 ani care si-a gasit sfarsitul in mijlocul Naturii, fata in fata cu ursul, pe un traseu marcat, cu operatorul de la 112 la telefon.

De cateva luni m-am intors dintr-un trib ascuns in padurea amazoniana – tribul Kalapalo. Sunt pescari pasnici care rareori vaneaza, motiv pentru care nu prea intra in padure, iar daca o fac, se intampla exceptional si pericolul e mare, atata vreme cat armele lor sunt rudimentare.

Cand se lasa intunericul, toti intra in casa, in colibele lor enorme, ca niste suri facute din barne de lemn arcuite si acoperite cu un soi de iarba uscata.

Din prima zi m-au avertizat sa bag de seama si sa nu merg in jungla. Se intampla mereu lucruri pe care eu nu-s capabil sa le inteleg si asta e extrem de periculos. In tribul vecin – Matipu, oamenii dorm, de cateva nopti cu cainii in coliba, caci dupa ce se lasa intunericul vine un jaguar si ucide tot ce misca.

Cu un an inainte am fost in alt trib din bazinul fluviului Paraguay, in rezervatia Umutina, chiar daca sunt pescari, au o relatie mai apropiata cu jungla. Istoria de razboinici, armele pe care le au si o intreaga cultura legata de padure le sunt de ajutor in intalnirea cu jungla. Intinderile acestea nesfarsite de arbori inalti, mlastini si liane sunt pline de pericole – jaguari, serpi, pescari.

Cand am aflat de inceputul razboiului din Ucraina locuiam in mijlocul celei mai mari mlastini din lume, in Pantanal, cu pantaneiros, oamenii mlastinii, care niciodata nu calca pe uscat – adica pe grindurile din enorma mlastina, caci acolo e o densitate de jaguari de cinci-sase ori mai mare decat in padurea Amazoniana.

Noaptea intram in casele de lemn acoperite cu vegetatie si dimineata gaseam urmele jaguarului pe nisipul din curte. Cu multi ani in urma am fost si in jungla din India, unde oamenii traiesc in sate impresurate de paduri cu tigri.

In mijlocul lor incerc sa deslusesc felul in care de zeci de mii de ani, acesti oameni isi duc firul vietii lor prin densa panza a existentei ce construieste jungla si lumea”.

Citeste mai mult pe presshub.ro.