„A trebuit sa-mi beau propria urina pentru a supravietui”: Migrantii africani povestesc cum au fost trimisi cu forta in desert la granita cu Tunisia

Migrantii din Africa subsahariana au povestit despre oroarea traita in momentul in care au fost intorsi cu forta in regiuni indepartate din desert, unde unii au murit de sete in timp ce incercau sa treaca granita in Tunisia, transmite The Guardian.

In timp ce Uniunea Europeana se pregateste sa trimita bani Tunisiei in cadrul unui acord privind migratia in valoare de 1 miliard de euro, grupurile pentru drepturile omului indeamna Bruxelles-ul sa adopte o pozitie mai ferma in ceea ce priveste acuzatiile potrivit carora autoritatile tunisiene au impins oamenii inapoi in zonele de frontiera izolate, adesea cu rezultate fatale.

Potrivit unui oficial de la o importanta organizatie interguvernamentala, autoritatile tunisiene au relocat peste 4.000 de persoane numai in luna iulie in zonele tampon militare de la granitele cu Libia si Algeria.

„Aproximativ 1.200 de persoane au fost impinse inapoi la granita cu Libia numai in prima saptamana din iulie”, a declarat sursa, care a vorbit sub rezerva anonimatului. Pana la sfarsitul lunii august, a adaugat sursa, organizatia lor stia despre sapte persoane care au murit de sete dupa ce au fost trimise inapoi.

Un ONG care lucreaza cu refugiatii a estimat ca numarul acestora se situeaza intre 50 si 70. The Guardian nu a putut verifica independent aceasta cifra.

Noua afirmatie vine in contrast puternic cu imaginea descrisa luna trecuta de ministrul tunisian de interne, Kamel Fekih, care a recunoscut ca „grupuri mici de sase pana la 12 persoane” au fost impinse inapoi spre desert, dar a negat orice maltratare sau forma de „deportare colectiva”.

Este posibil sa creasca presiunea asupra legiuitorilor europeni pentru a inlatura preocuparile legate de drepturile omului in fata autoritatilor tunisiene, in timp ce avanseaza cu un acord menit sa stopeze migratia ilegala. Acordul este din ce in ce mai criticat, iar ministrul german de externe, Annalena Baerbock, a declarat saptamana trecuta ca drepturile omului si statul de drept nu au fost „luate in considerare in mod corespunzator”.

In cadrul unei serii de interviuri realizate cu aproape 50 de migranti din Sfax, Zarzis, Medenine si Tunis, majoritatea au confirmat ca au fost returnati cu forta in desert intre sfarsitul lunii iunie si sfarsitul lunii iulie.

„La inceputul lunii iulie, politia tunisiana ne-a capturat in Sfax”, a declarat Salma, o femeie nigeriana in varsta de 28 de ani. „Eu si fiul meu in varsta de doi ani am fost luati de niste politisti si impinsi inapoi in desert la granita cu Libia. Sotul meu a fost capturat de alti politisti de frontiera si nu stiu ce s-a intamplat cu el. Nu am mai auzit nimic de el de atunci, pentru ca in timp ce ne impingeau inapoi mi-am pierdut telefonul”.

Michael, in varsta de 38 de ani, din Benin City, Nigeria, a declarat: „M-au trimis inapoi de trei ori in desert, ultima data la sfarsitul lunii iulie… Politistii de frontiera tunisieni ne-au batut, ne-au furat banii si telefoanele mobile. In desert nu aveam apa. A trebuit sa-mi beau propria urina pentru a supravietui”.

The Guardian a vorbit, de asemenea, cu Pato Crepin, un camerunez a carui sotie Fati si fiica Marie, in varsta de sase ani, au murit la jumatatea lunii iulie intr-o zona izolata a desertului libian, dupa ce au alungate de autoritatile tunisiene. „Ar fi trebuit sa fiu acolo in locul lor”, a spus Crepin, care de atunci a fost trimis inapoi, din nou, in Libia.

In timp ce granita cu Libia a fost mult timp in centrul unei astfel de activitati, la granita cu Algeria, care este mai putin controlata, oamenii sunt, de asemenea, trimisi inapoi.

Cincisprezece persoane intervievate de The Guardian au declarat ca au fost fortate sa se intoarca la granita algeriana.

„M-au arestat in Tunis si m-au dus in apropiere de Kasserine, un oras de frontiera din apropierea Algeriei”, a declarat Djibril Tabete, 22 de ani, din Senegal. „Ne-au lasat la cativa kilometri de granita. Apoi ni s-a ordonat sa urcam pe un deal. De cealalta parte era Algeria. Problema este ca, atunci cand te gaseste garda algeriana, te impinge spre Tunisia. Tunisienii te resping, algerienii fac la fel. Oamenii mor acolo”.

Rapoartele despre Tunisia care a respins oameni in desert au aparut in iulie, cand pe retelele de socializare au inceput sa circule fotografii care sugerau ca solicitantii de azil mor de sete si de caldura extrema dupa ce ar fi fost trimisi inapoi de autoritatile tunisiene. Dupa aceste acuzatii, guvernul tunisian s-a confruntat cu critici intense din partea presei internationale, dar a negat orice abatere.

„La inceput, Tunisia a respins rapoartele privind returnarile fortate”, a declarat Hassan Boubakri, profesor de geografie si migratie la universitatile din Sousse si Sfax, precum si consultant in domeniul migratiei pentru guvern. „Dar, incetul cu incetul, au recunoscut public ca unii migranti din Africa subsahariana au fost blocati la granita tunisiana-libiana. Intrebarea este: cine i-a pus acolo? Autoritatile tunisiene au facut-o.”

Potrivit cifrelor Ministerului italian de Interne, peste 78.000 de persoane au ajuns in Italia traversand Mediterana din nordul Africii de la inceputul anului, mai mult decat dublu fata de numarul de sosiri din aceeasi perioada din 2022.

Majoritatea, 42 719, au plecat din Tunisia, ceea ce indica faptul ca aceasta tara a depasit Libia ca principal punct de plecare pentru migranti.

„Parteneriatul strategic” semnat intre UE si Tunis in iulie, incheiat dupa saptamani de negocieri, prevedea trimiterea de bani in tara nord-africana pentru a combate traficantii de persoane, pentru a inaspri paza frontierelor si pentru a sprijini economia tunisiana aflata in dificultate.

Prima plata de 127 de milioane de euro ar urma sa fie efectuata „in zilele urmatoare”, a declarat saptamana trecuta un purtator de cuvant al Comisiei Europene, Ana Pisonero.